În

primii 21 de ani ai vieții mele, am trăit într-o lume în care pacea era fragilă, iar alianțele erau dictate mai degrabă de necesitate decât de alegere. Când am părăsit Germania în 2004 pentru a începe o nouă viață în țara părinților mei, lăsam acea epocă în urmă. Nu mi-am imaginat niciodată că, două decenii mai târziu, voi redacta un articol ca acesta și să argumentez că Europa trebuie să găsească o nouă cale pentru a-și asigura independența și libertatea strategică.

Dar iată-ne.

Acordul UE-Mercosur, deși departe de a fi perfect, reprezintă exact tipul de parteneriat pe care Europa și țări precum Portugalia trebuie să îl urmeze acum. Într-un peisaj global din ce în ce mai fracturat, în care încrederea este subminată de diplomația tranzacțională și vechii aliați se comportă ca niște rivali imprevizibili, acest acord este mai mult decât un acord comercial. Este o declarație clară că Europa dorește să gândească și să acționeze în termenii săi.

Să nu ne păcălim pe noi înșine. Actuala administrație americană a ales o cale a naționalismului economic, una care acordă prioritate câștigurilor pe termen scurt și măreției politice față de relațiile globale stabile și cooperante. Retorica „America First” a devenit politică, iar efectele de ondulare sunt resimțite în lanțurile de aprovizionare, negocierile comerciale și tonul diplomatic dintre țările care cândva se numeau prieteni. Pentru Europa, mesajul este clar: nu ne mai putem baza pe Statele Unite ca pe mâna constantă pe care a avut-o cândva în afacerile globale. Nu pentru că nu prețuim relația noastră, ci pentru că a devenit din ce în ce mai unilaterală

.

Acesta este motivul pentru care acordul UE-Mercosur contează atât de mult. Este o oportunitate de recalibrare. Aceasta permite Europei să consolideze legăturile cu un bloc de țări care, la fel ca noi, cred în multilateralism, în comerț mai degrabă ca o punte de legătură decât un câmp de luptă și într-o dezvoltare durabilă și echilibrată. Brazilia și partenerii săi Mercosur nu sunt doar piețe emergente; sunt aliați în curs de dezvoltare. Aliați care ne pot ajuta să ne diversificăm parteneriatele, să asigurăm noi lanțuri de aprovizionare și să construim genul de economie verde, orientată spre viitor, pe care continuăm să o promitem cetățenilor noștri

.

Pentru Portugalia, oportunitatea este deosebit de relevantă. Suntem o națiune de navigatori și conectori, una care a privit întotdeauna dincolo de granițele sale pentru idei, comerț și cooperare. Găzduirea evenimentelor de la Lisabona în sprijinul acordului nu este doar simbolică; ea este profund aliniată cu cine suntem și cine putem fi. Înțelegem că o relație mai puternică cu America de Sud nu înseamnă să ne întoarcem spatele Europei, ci mai degrabă să ne îmbogățim rolul în cadrul acesteia

.

Totuși, nu scriu asta din optimism naiv. Preocupările ridicate de Franța, Irlanda, Austria și altele trebuie abordate. Corectitudinea în agricultură, protecția mediului și garanțiile sociale nu sunt negociabile, ele stau la baza proiectului european. Dar folosirea acestor preocupări ca motive pentru amânarea sau respingerea directă a acordului ar fi o greșeală. Nu putem permite perfecționismului sau protecționismului să ne orbească de valoarea strategică pe termen lung a acestui acord

.

Când mă gândesc la acei ani ai Războiului Rece, la sentimentul de a fi prins între sisteme, incapabil să-ți alegi viitorul liber, văd un ecou incomod în lumea de astăzi. Numele s-au schimbat, pereții sunt diferiți, dar presiunea de a alege părți și încă fără autonomie adevărată mi se pare familiară. Acesta este motivul pentru care acest acord rezonează atât de personal cu mine. Nu este vorba doar de comerț; este vorba de alegere. Este vorba despre faptul că Europa alege cooperarea în locul dependenței, iar Portugalia merge înainte, încă o dată, ca voce a conexiunii.

Într-o lume în care prea mulți lideri sunt ocupați să construiască bariere, acordul UE-Mercosur oferă o șansă rară de a construi ceva mai bun. Ar trebui să o luăm.

Author

Paulo Lopes is a multi-talent Portuguese citizen who made his Master of Economics in Switzerland and studied law at Lusófona in Lisbon - CEO of Casaiberia in Lisbon and Algarve.

Paulo Lopes