Fâșia Gaza, o mică zonă de 40 de kilometri pătrați, cu o populație de peste 2 milioane de palestinieni, care a fost guvernată de Hamas din 2007, este blocată de Israel, care îl consideră „teritoriu inamic”. Este supravegheată și controlată mai atent decât orice zonă din întreaga lume. Dronele și sateliții israelieni înregistrează fiecare mișcare pe teritoriu, cele mai sofisticate instrumente de detectare ascultă fiecare conversație și transmisie electronică și totuși atacul a fost o surpriză totală pentru Israel. Cum ar putea una dintre cele mai bune forțe și armate de informații din lume să fie prinsă atât de complet nepregătită? Mitul inviolabilității israeliene este spulberat. Este a doua judecată greșită majoră a capacităților militare din ultima vreme - după eșecul spectaculos, dar total neașteptat al lăudatei armate ruse de a depăși Ucraina în februarie 2022 - și sugerează, pe de o parte, că evaluările competenței militare pot fi mult mai dificile decât se recunoaște în general și, pe de altă parte, că o forță mai mică, dar bine organizată poate provoca daune considerabile, indiferent de puterea, puterea și reputația

adversarului.

Comunitatea de informații israeliene, armata sa și prim-ministrul său Benjamin Netanyahu - cel care pretindea că este singura persoană care ar putea garanta securitatea Israelului - au fost umiliți, o umilință flagrantă pentru întreaga lume. Atacul Hamas a fost numit un moment de „9/11” pentru Israel, comparativ cu atacurile asupra Turnurilor Gemene din SUA în 2001. Din păcate, comparația este probabil să se dovedească valabilă, natura umană nu se schimbă, umilirea politicienilor în poziție de putere considerabilă duce în general la reacții iraționale și excesive. Ne putem aminti că reacția președintelui George W. Bush la 11 septembrie a fost lansarea unui război nejustificat și devastator împotriva Irakului. Desigur, după masacrul provocat de Hamas, Netanyahu nu are de ales decât să răspundă cu o forță copleșitoare. El a promis „răzbunare puternică”, „distrugerea” Hamasului, „reducerea Gaza în dărâmături”. Dar armata israeliană va trebui să facă față provocării dificile de a îndeplini aceste obiective, încercând în același timp să evite periclitarea vieții a peste 150 de ostatici israelieni pe care Hamas pretinde că îi dețin, iar dacă acțiunile lui Netanyahu provoacă moartea unui număr mare de civili în Gaza, lumea va pune la îndoială raționalitatea răzbunării lui Netanyahu

.

Eșecul

lui Netanyahu de a anticipa atacurile devastatoare ale Hamas este un semn flagrant de slăbiciune, el s-a concentrat pe proiectul său de reducere a independenței judiciare israeliene, presupunând în mod incorect că există un risc redus de a ignora situația palestinienilor, subiect pe care a reușit să-l elimine de pe agenda internațională, la fel cum a îngropat perspectivele a două soluții de stat aprobate de ONU pentru a rezolva conflictul aparent etern dintre Israel și palestinieni. Deocamdată, este normal ca toți israelienii și mulți din întreaga lume să se adune în jurul lui Netanyahu și a guvernului său în momentul lor de criză, la fel cum lumea s-a adunat în SUA imediat după 11 septembrie. Dar atacul Hamas ridică probleme fundamentale, atât în ceea ce privește guvernul lui Netanyahu, cât și statul Israel, așa cum a subliniat Roger Cohen într-un articol din NY Times în care îl citează pe Danny Yatom, directorul serviciilor de informații israeliene la sfârșitul anilor 1990, care în opinia mea a prezis corect că „un singur stat israelian între mare și Iordania, care cuprinde Cisiordania „se va deteriora fie într-un stat apartheid, fie într-un stat non-evreu”, dl. A spus Yatom. „Dacă vom continua să conducem teritoriile, văd acest lucru ca pe un pericol existențial.” [1] Atacul vicios al Hamas ridică problema fundamentală a tratamentului Israelului față de populația sa palestiniană indigenă. Războiul Yom Kippur din 1973 a dus în cele din urmă la o schimbare de dreapta în politica israeliană, de la Laburist la Likud. Va avea acest eveniment cataclismic un impact comparabil în Israel, ducând la dispariția politică a lui Netanyahu și a guvernelor de dreapta? Există vreo perspectivă ca soluția celor două state să se ridice din cenușa acestei conflagrații? Eu personal sper că da.

Rolul SUA este întotdeauna important pentru Israel, iar Administrația Biden a arătat în mod previzibil un sprijin puternic și neclintit pentru Israel în fața acestui atac terorist brutal, SUA accelerând ajutorul militar pentru Israel. În această privință, Hamas a reușit să unifice politicienii fragili ai Americii. Vor rămâne așa? Va depinde de acțiunile Israelului, dar deși aripa stângă a Partidului Democrat ar putea să se clatine - democrații urăsc flirtul deschis al lui Netanyahu cu Trump și aripa dreaptă a Partidului Republican - și deși Administrația Biden ar prefera să nu mai fie nevoită să se implice încă o dată în Orientul Mijlociu, cred că SUA nu vor ezita să ajute la maxim, în afară de a pune direct trupele americane pe teren, singurul său aliat democratic din Orientul Mijlociu: va continua să sprijine și să ajute Israelul în mod activ. Cealaltă prioritate a Americii este de a limita răspândirea conflictului, un risc major pentru Israel, precum și pentru întregul Orient Mijlociu. Indicațiile actuale sunt că nici Iranul, nici Hezbollah, nici Autoritatea Palestiniană nu încearcă să profite de atacul Hamas împotriva Israelului, dar dacă Hezbollah, de exemplu, consideră că viitoarea campanie militară a Israelului împotriva Hamas eșuează, ar putea dori să profite de ocazie pentru a deschide un al doilea front, prezicând o

extindere riscantă a conflictului.

Conflictul Hamas-Israel va avea un impact semnificativ asupra alegerilor prezidențiale din SUA? Este prea devreme pentru a spune, dar dacă, așa cum este probabil, conflictul dintre Israel și Hamas durează multe luni, acesta plasează clar politica externă în centrul agendei electorale, o zonă de forță pentru Biden - el se poate prezenta ca apărătorul puternic al Israelului - și probabil o poate ajuta pe Nikki Haley din partea republicană să se distingă de rivalii ei. Dar americanii se obosesc repede de războaie, un angajament continuu față de Israel va face dificilă menținerea sprijinului deplin pentru Ucraina, iar electoratul s-ar putea întoarce împotriva administrației în funcție, învinuindu-l pe Biden pentru mizeria din lume și, în acest caz, atras de abordarea izolaționistă „American First” a lui Trump.



Care vor fi alte consecințe ale atacului terorist și ale reacției ulterioare a Israelului? Va întârzia, de ceva timp, perspectiva oricărui acord general între Israel și Arabia Saudită, pe care atât Biden, cât și Netanyahu l-au susținut. Iar incertitudinea din Orientul Mijlociu va crește pe termen scurt prețul petrolului, dar bănuiesc că acest lucru nu va schimba echilibrul fundamental pe piețele petroliere.

Acest nou război suplimentar va contribui, de asemenea, la dezbaterea puterii în scădere a SUA, ca urmare a invaziei Rusiei în Ucraina de anul trecut, a poziției din ce în ce mai agresive a Chinei față de Taiwan, a naționalismului extrem în creștere al Indiei, lumea pare să se învârtă spre o anarhie mai generalizată. Împărtășesc opinia multora că ne aflăm într-o perioadă de tranziție fundamentală, de la o lume dominată de două superputeri în timpul Războiului Rece la o scurtă perioadă în care o superputere, SUA, a fost clar dominantă, la o lume multipolară în evoluție, cu centre de putere mai difuze, la nivel regional și internațional. Deși nu înțelegem încă consecințele, pe termen scurt se pare că caracteristica centrală a acestei perioade incerte de tranziție este un grad ridicat de haos cu care fiecare dintre centrele majore de putere va trebui să învețe să trăiască.


[1]Un Israel zguduit este forțat să se întoarcă la dilema sa eternă”, NY Times, 8 octombrie 2023


Author

Patrick Siegler-Lathrop is a dual-national American-French businessman living in Portugal, having pursued a career as an international investment banker, an entrepreneur-industrialist, a university professor and a consultant. He is the author of numerous articles on the US and a book, "Rendez-Vous with America, an Explanation of the US Election System". He is currently the President of the American Club of Lisbon, a 76-year old organization "promoting goodwill and understanding between people and cultures". For more information: https://RendezVouswithAmerica.com

The opinions expressed herein are personal and not those of the American Club of Lisbon.

Patrick Siegler-Lathrop