Potrivit lucrării, publicate în revista academică Human Rights Quarterly, cele cinci țări cu cele mai bune scoruri în protejarea drepturilor lucrătorilor sunt Canada, Suedia, Noua Zeelandă, Norvegia și Portugalia. Cele cinci cele mai grave sunt Iranul, Siria, Coreea de Nord, China și Irak.

Într-o declarație, universitatea a spus că datele fac parte din raportul anual 2023 al Proiectului de date CIRIG HTS, „cel mai mare set de date despre drepturile omului din lume”.

„Proiectul clasifică țările din întreaga lume [195] în ceea ce privește respectarea drepturilor omului”, bazat pe „25 de drepturi ale omului recunoscute la nivel internațional” și este co-condus de David Cingranelli, profesor de științe politice la Universitatea Binghamton, din statul New York.

La evaluarea drepturilor lucrătorilor, se iau în considerare datele privind sindicalizarea, negocierea colectivă, existența orelor de lucru, munca forțată, munca copiilor, salariul minim, condițiile de muncă sigure și traficul de persoane.

Dreptul de a forma un sindicat și dreptul la negocieri colective „sunt printre cele mai puțin protejate drepturi ale omului” și sunt „întotdeauna încălcate într-o oarecare măsură”, au scris anchetatorii.

De exemplu, în ceea ce privește respectarea negocierilor colective, 51% dintre țări au primit un scor de zero, ceea ce înseamnă încălcări pe scară largă ale acestui drept, iar doar 16 „au obținut două”, ceea ce înseamnă că anchetatorii nu au găsit niciun indiciu de încălcare. În cazul muncii copiilor, raportul indică faptul că „aproximativ 87% din țările” din întreaga lume au înregistrat cazuri de angajare a copiilor și adolescenților și că „într-o treime din țări încălcările au fost răspândite”.

„Cercetările anterioare arată că este puțin probabil ca guvernele să protejeze drepturile la un salariu minim adecvat, sănătate și siguranță la locul de muncă sau limite rezonabile ale programului de lucru (inclusiv orele suplimentare voluntare), cu excepția cazului în care lucrătorilor li se permite să formeze sindicate independente și să negocieze colectiv”, a spus Cingranelli, citat în declarație.

Dreptul la sindicalizare, negociere şi grevă sunt drepturi de acces. Dacă sunt protejate, este probabil ca toate celelalte drepturi de muncă să fie, de asemenea, protejate. Dar drepturile de acces sunt în declin la nivel global”, a adăugat el.

Cignarelli a subliniat că, în timp ce țările bogate și democratice protejează drepturile muncii mai mult decât altele, inegalitatea economică a crescut aproape peste tot.

„Globalizarea economică a sporit concurența între națiuni, ceea ce a determinat guvernele să favorizeze companiile în detrimentul lucrătorilor în conflictele dintre cele două”, a explicat profesorul.

Potrivit lui Cignarelli, în țările mai puțin dezvoltate economic, marile companii agricole, miniere și de extracție a petrolului fac ceea ce doresc în raport cu lucrătorii.

El a mai spus că este „important să ne amintim că companiile și lucrătorii iau de obicei poziții opuse cu privire la cât de multă atenție ar trebui să acorde liderii de afaceri la ceea ce își doresc lucrătorii în ceea ce privește termenii și condițiile muncii lor”, adăugând că primii „preferă de obicei să distribuie cea mai mare parte a profitului (...) acționarilor și nu lucrătorilor”.

Existența unei legi a muncii exigente într-o țară poate determina companiile să se mute, dar Cignarelli a menționat că guvernul are un rol în asigurarea faptului că lucrătorii au o oportunitate echitabilă de a-și face auzite preocupările.

„Fără politici guvernamentale care protejează lucrătorii, companiile pot face orice vor pentru a ține sindicatele la distanță”, a declarat anchetatorul.